Poftă bună!

Acum ceva timp mi-a parvenit, așa cum se intâmplă de multe ori pe internet, un articol interesant despre ce se mai servește la masă în societatea capitalistă modernă, în care trăim. Era vorba despre colorantul natural „ carmin”, care cică ar fi extras din gândaci. Știrea nu era dintr-o sursă oficială, nu era nici măcar din media obișnuită care după cum știm „bate câmpii” de câte ori îi răsună un cât de mic interes pe la urechiușe. Știam că în societatea „ oarecum” concurențială de azi se uzitează practica de a arunca diverse știri fie și pentru a mai regla veniturile unuia sau ale altuia jucându-se de multe ori un fel de joc macabru cu nervii consumatorilor. Motivele pentru care o astfel de știre ar fi putut aparea sunt multe și nu e cazul să le discutăm aici. Totuși pentru liniștea mea recunosc că am refuzat să mai consum produse conținând colorantul carmin, cel puțin până nu mă edific asupra problemei știind că în industria de azi, axată pe profit și nu pe confortul sau bunăstarea consumatorului, numai încredere nu poți avea, și că exită și persoane de bun simț care trag semnale de alarmă pe unde pot și când pot. Coloranții se folosesc în industria alimentară pentru a da un aspect mai apetisant unor produse sau pentru a face ca anumite produse sa-și păstereze aspectul mâncabil mai mult timp. Mai demult se foloseau cu precădere coloranții artificiali, dar de câtva timp se pare că apetitul pentru natural a pătruns masiv pe piață influențând masiv și industria alimentară. Nimic rău in asta, ba am putea vorbi chiar de bine despre acest lucru dacă în goana lor după profit unele firme n-ar uita de ceea ce se cheamă bun simț. Tot încercând să evit produsele care conțineau carmin am aflat că acesta este un colorant natural care dă o culore roșietică sau roșie produselor în a căror componență e folosit. Este folosit la tot felul de mezeluri, sucuri sau la alte produse la care o nuanță de roșu îi șoptește consumatorului „e bun” . Trebuie specificat aici că nu toate produsele de acest tip conțin carmin. Am mai aflat apoi că sursa acestui colorant e un pigment roșietic care se găsește și la plante și la insecte. Nu am nimic împotriva unui colorant extras din plante, dar judecând că unii ar fi în stare să extragă acest colorant din gandaci și apoi să-l folosească la producerea de alimente dacă așa ar fi mai profitabil am continuat să evit produsele conținând acest colorant. Mai târziu am aflat, tot de pe internet, că unul din tipurile de gândaci folosite la producerea de coloranți naturali e gândacul numit coșenilă. Edificarea a venit mai apoi când, la magazin, am citit în cea mai curată limbă română pe lista de ingrediente a unui produs roșietic( eram interesat să mă uit) „colorant natural: coșenilă”. Era clar, în lumea civilizată a secolului XXI, se servesc consumatorilor la masă nici mai mult nici mai puțin decât gândaci. E sigur că ingredientele obținute din gândaci se folosesc dacă nu în toată lumea cel puțin în aproape toată lumea. În orice caz se folosesc în mândra Uniune Europeană, unde dacă un produs alimentar nu arată după cum zic standardele Uniunii nu ai voie nici să-l pui în raft. Deci contează cum arată un produs și nu prea conteză ce conține. De aici și concluzia că cei ce au putere de decizie în Europa sunt conduși de pofta nesățioasă de arginți și nu de bunul simț. E imposibil ca de atâta vreme nimeni să nu știe( instituții europene, instituții ale țărilor membre, instituții regionale sau locale), și totuși nu s-a luat nici o măsură. Intresul poarta fesul cum zice un proverb, peste tot în Europa . În rest ce să vă mai zic!? Vă urez numai bine și vă spun: „Poftă bună!”.

După ani de criză

Au trecut ani de zile de când criza economică mondială face ravagii pe întregul mapamond. Societatea capitalistă actuală s-a confruntat cu multe în perioada asta: căderea bursei, șomaj, sărăcie, etc.. Problema care ne interesează cel mai mult este situația României care, vrem nu vrem, ne afectează pe toți, într-un fel sau altul. Se vorbește mult pe la televiziunile și prin presa din România despre situația țării, dar din păcate e greu de ghicit adevărul din această vorbăraie( nu pot să-i spun altfel), care de cele mai multe ori servește interesele unuia sau pe ale altuia și nu adevarul. Chiar și atunci când câte cineva vrea să spună măcar câte o frântură de adevăr de cele mai multe ori fie nu e bine informat( lăsându-se dus de nas de ce vede prin ziare și pe la televizor) fie se găsește câte cineva care să-i dea în cap pentru că la mulți nu le convine să se știe adevărul. Din punctul ăsta de vedere am scăpat de propaganda comunistă( care se pare că mai spunea și adevărul câteodată) ca să trecem la ceva mult mai grotesc. Nu e greu totuși să surprindem câteva lucruri din ceea ce ne afectează pe toți. Ar trebui să înțelegem că România trece printr-o criză mult mai profundă decât pare. La noi criza economică mondială e dublată de alți factori care fac ca situația să fie cu adevărat tragică. În primul rând se pare că n-a mai rămas mre lucru din averea rămasă de la comuniști. Mare parte ori a intrat in buzunarele lui cutărică sau cutărică, ori s-a tocat de către cine a putut. Pe de altă parte se pare că am reușit să ne batem joc de oricine a vrut să ne ajute, și asta din simplu motiv că mai marilor noștrii ( cine-i tot pune in funcții!?) nu le plac deloc unele lucruri simple cum ar fi legea și bunul simnț. Ca exemplu în acest sens este situația fondurilor europene pentru România, bani care se pare că nu prea au valoare pentru ei din simplul motiv că e prea periculos să-i furi. Mai e și situația datoriei externe, care se pare că a ajuns la valori fabuloase pentru România și din care nu s-a facut nimic ( spre deosebire de Ceaușescu care, ce-i al lui e al lui, după ce a luat bani împrumut în contul țarii se pare că a mai făcut o fabricuță ici, un drum colo, de a avut poporul unde munci și deci cu ce plăti banii înapoi).Dacă nu s-a făcut nimic, unde sunt banii? De unde se vor plăti acuma banii înapoi? Se pare că reforme de genul TVA 24%( inclusiv la alimente) și alte asemenea „cadouri” încearcă, intr-un fel sau altul, să ne de-a un răspuns: poporul e bun de plată. Asta e doar o parte din tabloul cu care ne-am pricopsit. Dacă mai punem la mijloc că ne-am pricopsit și cu o sumedenie de așa ziși demnitari sau mari oameni de afaceri cu statul, care dau cu pumnul pe unde pot și urlă cât ii ține gura că poporul trebuie să-i tină bogați și fericiți la infinit( averea dupa ce o faci mai trebuie să o și intreții), chiar de ar fi să dispară țara, că ei au facut totul cu bani și hoții și altfel nu pot trăi, avem un tablou ceva mai complet. Ar mai fi câte ceva de zis dar mă opresc aici. O vorbă din vechime zice că speranța moare ultima, imi permit cu voia dumneavoastră să completez: va fi vai și amar atunci când și speranța va muri.