După ani de criză

Au trecut ani de zile de când criza economică mondială face ravagii pe întregul mapamond. Societatea capitalistă actuală s-a confruntat cu multe în perioada asta: căderea bursei, șomaj, sărăcie, etc.. Problema care ne interesează cel mai mult este situația României care, vrem nu vrem, ne afectează pe toți, într-un fel sau altul. Se vorbește mult pe la televiziunile și prin presa din România despre situația țării, dar din păcate e greu de ghicit adevărul din această vorbăraie( nu pot să-i spun altfel), care de cele mai multe ori servește interesele unuia sau pe ale altuia și nu adevarul. Chiar și atunci când câte cineva vrea să spună măcar câte o frântură de adevăr de cele mai multe ori fie nu e bine informat( lăsându-se dus de nas de ce vede prin ziare și pe la televizor) fie se găsește câte cineva care să-i dea în cap pentru că la mulți nu le convine să se știe adevărul. Din punctul ăsta de vedere am scăpat de propaganda comunistă( care se pare că mai spunea și adevărul câteodată) ca să trecem la ceva mult mai grotesc. Nu e greu totuși să surprindem câteva lucruri din ceea ce ne afectează pe toți. Ar trebui să înțelegem că România trece printr-o criză mult mai profundă decât pare. La noi criza economică mondială e dublată de alți factori care fac ca situația să fie cu adevărat tragică. În primul rând se pare că n-a mai rămas mre lucru din averea rămasă de la comuniști. Mare parte ori a intrat in buzunarele lui cutărică sau cutărică, ori s-a tocat de către cine a putut. Pe de altă parte se pare că am reușit să ne batem joc de oricine a vrut să ne ajute, și asta din simplu motiv că mai marilor noștrii ( cine-i tot pune in funcții!?) nu le plac deloc unele lucruri simple cum ar fi legea și bunul simnț. Ca exemplu în acest sens este situația fondurilor europene pentru România, bani care se pare că nu prea au valoare pentru ei din simplul motiv că e prea periculos să-i furi. Mai e și situația datoriei externe, care se pare că a ajuns la valori fabuloase pentru România și din care nu s-a facut nimic ( spre deosebire de Ceaușescu care, ce-i al lui e al lui, după ce a luat bani împrumut în contul țarii se pare că a mai făcut o fabricuță ici, un drum colo, de a avut poporul unde munci și deci cu ce plăti banii înapoi).Dacă nu s-a făcut nimic, unde sunt banii? De unde se vor plăti acuma banii înapoi? Se pare că reforme de genul TVA 24%( inclusiv la alimente) și alte asemenea „cadouri” încearcă, intr-un fel sau altul, să ne de-a un răspuns: poporul e bun de plată. Asta e doar o parte din tabloul cu care ne-am pricopsit. Dacă mai punem la mijloc că ne-am pricopsit și cu o sumedenie de așa ziși demnitari sau mari oameni de afaceri cu statul, care dau cu pumnul pe unde pot și urlă cât ii ține gura că poporul trebuie să-i tină bogați și fericiți la infinit( averea dupa ce o faci mai trebuie să o și intreții), chiar de ar fi să dispară țara, că ei au facut totul cu bani și hoții și altfel nu pot trăi, avem un tablou ceva mai complet. Ar mai fi câte ceva de zis dar mă opresc aici. O vorbă din vechime zice că speranța moare ultima, imi permit cu voia dumneavoastră să completez: va fi vai și amar atunci când și speranța va muri.