Despre jocuri – mic comentariu

Jocurile sunt un fenomen vechi la specia homo sapiens, fiind atestate din timpuri străvechi de către izvoarele istorice. Nu se știe prea bine de unde vine plăcerea omului de a se juca dar la mamifere jocurile sunt un mijloc de ași pregăti puii pentru a face față încercărilor vieții, adică un mijloc de învățare. La om jocurile sunt, printre altele, și o formă de divertisment sau un mod de a-și umple plăcut timpul liber.

Jocurile pot deveni un viciu atunci când jucătorul exagerează, dar sunt un viciu mult mai ușor decât drogurile, alcoolul, tutunul sau alte vicii. Iar cum un viciu se poate înlocui cu alte vicii, nu e lipsit de sens să încercați înlocuirea unui viciu mai grav cu viciul jocurilor.

Epoca modernă a adus odată cu apariția computerelor și jocurile pe calculator. Acestea s-au impus ca o formă de divertisment mai ieftină și uneori mai plăcută decât alte forme de divertisment cum ar fi filmul sau muzica. Un joc costă cam cât un film dar în timp ce filmul durează o oră și jumătate poate chiar două ore, un joc poate ține și o lună sau chiar mai mult, ca să nu mai vorbim de muzică unde plătești un euro pentru câteva minute.

Creierul uman are nevoie de recreere, de aceea jocurile, când sunt folosite cu moderație, pot fi o soluție în satisfacerea acestei nevoi. Pe de altă parte, unele jocuri pot fi educative sau pot ajuta la dezvoltarea unor abilități ce se pot dovedi utile în viață. Importantă este alegerea unor jocuri potrivite în acest sens. Important este ce jucați și cât jucați.

Închei aici micul meu comentariu despre jocuri cu sfatul de a folosi jocurile cu moderație, pentru a nu deveni un viciu, dar nu uitați că jocurile pot răspunde unor nevoi personale ce pot fi uneori foarte profunde, nevoia omului de recreere nefiind încă bine înțeleasă.

Linux azi

În ziua de azi dacă vrei să folosești fie și un card pe internet în condiții de mai bună siguranță ai nevoie de un sistem de operare de încredere, cu licență și cu update’urile la zi. Aș vrea să scriu câteva rânduri despre Linux, un sistem de operare pe care eu îl folosesc de mai mulți ani. A trecut demult timpul când sistemul de operare Linux era numai pentru “inițiați”, acum se prezintă ca un sistem de operare modern perfect utilizabil pentru utilizatorul obișnuit. Linux poate fi văzut și ca o soluție ieftină la Windows sau macOS întrucât multe versiuni de Linux sunt de fapt gratis de utilizat. Trebuie remarcat că în afară că este ieftin sau gratuit pentru utilizatorul obișnuit Linux are și costuri de securitate reduse și asta din mai multe motive cum ar fi: numărul mai mic de utilizatori îl face mai puțin atrăgător pentru pirați dar și securitatea lui nativă este mult mai bună decât la Windows de exemplu. Eu scanez din când în când cu ClamTK, și cred că pentru majoritatea utilizatorilor este suficient( cel puțin deocamdată). O legendă care circulă circulă în mediul online, și nu numai, este aceea că pentru Linux nu sunt suficiente aplicații care să justifice folosirea lui de către utilizatorul obișnuit. Nimic mai fals! Deși nu avem toate aplicațiile pe care le avem sub Windows, sub Linux avem toată gama de aplicații necesară pentru un utilizator obișnuit. Avem Mozilla Firefox pentru web, iar dacă nu e suficient nu trebuie decât să căutați “ linux browser” într-un motor de căutare și ve-ți găsi destule browser’e care să vă satisfacă nevoile, avem GIMP pentru editare de imagini, Blender pentru grafică 3d, sau LibreOffice pentru aplicații de tip office și lista ar putea continua. O altă legendă care circulă este lipsa jocurilor pe calculator. Și acest lucru este fals! Deși nu sunt la fel de multe ca pe Windows sunt totuși destule pentru a juca ani de zile, dacă nu chiar mai mult. Totul se rezolvă cu un cont pe Steam, platforma celor de la Valve, unde se găsesc peste o mie de jocuri care au versiuni pentru Linux, unele free to play, altele cu plată, și multe, multe reduceri. Ve-ți putea juca jocuri ca Dota2 sau Counter Strike, dar și jocuri ca CivilizationV sau Europa UniversalisIV. Linux este un sistem de operare care vine cu multe versiuni sau distribuții. Uneori este greu de ales și nu toate sunt la fel de prietenoase cu începătorii. La momentul actual eu aș recomanda să începeți cu Ubuntu 16.04 LTS. Versiunile LTS ale Ubuntu sunt mai stabile și oferă suport pe o durată mai mare. Dacă vă hotărâți să folosiți Linux ve-ți vedea că ve-ți avea multe lucruri frumoase de descoperit.Vă urez succes!

Iar vine frigul

E sfârșit de octombrie, mijlocul toamnei, iar în România, ca de obicei în ultimii ani, a început înapoi tragicul scandal al căldurii. E normal ca în unii ani frigul să vină mai repede. Ce nu e normal e ca oamenii să nu vrea căldură din cauză că e prea mult de plătit. Asta denotă o societate bolnavă, mult mai bolnavă decât cea de pe vremea lui Ceaușescu când toată lumea urla la prima brumă de răcoare că nu se dă căldură la timp. Nu discutăm aici motivul pentru care unii încasează încă pensii de așa ziși revoluționari, ci încercăm să ne gândim la cei bătrâni, la cei bolnavi sau la cei mici care nu pot îndura fără riscuri frigul pentru că unii nu vor să plătească. Pe de altă parte stai și te uiți la nenorociții care riscă să-și piardă casele pentru o brumă de căldură, și te întrebi ce-i de făcut, și cum s-a ajuns aici? Cine sunt vinovații? Așa cum spuneam societatea românească pare zguduită de boală, de o boală cruntă și care se vede acut acum în prag de iarnă. Uneori, când vezi averile furate ale unora care nu muncesc nimic ci își ocupă timpul doar să fure și să se destrăbăleze și săracia altora care muncesc “ până dau în bot “, cum se mai spune, nu poți să nu te gândești la teoria comunistă cu exploatarea omului de către om. Din aceste motive, și nu numai, ținem să felicităm pe acei procurori din DNA, precum și pe alți oameni din justiția română, care încearcă să pună un pic de ordine în societatea românească. Sperăm că nu e prea târziu. Dar poporul, poporul cum reacționează la toate astea? Ne dăm un popor creștin, adică un popor cu milă și înțelegere creștinească. Iisus a zis că nu poți avea doi stăpâni: pe Dumnezeu și banii. Probabil unii se gândesc că e suficient să dea un acatist la popa și au rezolvat problema. Alții se gândesc că dacă ei au, de ce să lupte pentru drepturile sociale ale celorlalți. Alții fug din țară să îngrijească de bătrânii altora lăsând bătrânii lor( uneori și copiii) în semipărăsire. Eu zic că e rău să-ti bați joc de Dumnezeu, iar răsplata ți-o vei primi când își va bate El joc de tine, fie că esti laic sau cleric( dacă ești popă cu atât mai rău). Am vrut în acest mic articol să remarc niște fapte care au devenit obișnuință la noi la români și nu mai miră pe nimeni, dar care numai normale nu sunt și ar trebui să tragă un semnal de alarmă în creierul și sufletul nostru. Sau poate românii sunt și ei doar niște homo sapiens, iar homo sapiens e și el doar un soi mai ciudat de animal...

Alegeri prezidențiale 2014, mic comentariu...

Sâmbătă, 25 octombrie 2014. Suntem în plină campanie electorală. Se alege președintele României. Agitație mare în media, că doar interese sunt peste tot, iar presa din România se pare că e unsă cu toate alifiile. Vedem aceleași strategii vechi de când revoluția, de genul nu votați cu cutare că nu are șanse, mai bine votați-mă pe mine că așa nu iese cel nedorit. Sunt tot felul de strategii electorale murdare făcute să ajute candidați care s-au demis mai mult sau mai puțin în fața poporului prin acțiunile lor precedente dar care râvnesc la ciolan și atunci încearcă diverse mijloace. Eu cred că ne-am ars destul votând după sloganuri și promisiuni deșarte gen: “ Să trăiți bine” sau “ 50% în plus la salar”. Ar fi mai bine să ne uităm prima dată la omul pe care îl votăm pentru că vorbe poate spune oricine. Formațiunea politică care susține un candidat e de asemenea importantă pentru că am văzut cu toții ce fel de oameni conduc partidele politice din România. Există, și nu sunt puțini aceștia( probabil sunt chiar majoritari) oameni care nu vor nici unul dintre candidați în funcția de președinte. E cumva tragic că acești oameni nu au reușit sa fie reprezentați de nici unul dintre candidați. Pentru ei neprezentarea la vot poate fi o opține și totodată o formă legitimă și democratică de protest. E mai bine să nu te prezinți la vot decât să dai girul unui candidat pe care îl consideri dubios. Există și excepții de la regula asta cum ar fi cazul dacă ar exista riscul să iasă un candidat ostil intereselor segmentului de populație din care faci parte: de exemplu un candidat UDMR. Atunci se poate alege răul cel mai mic. E tragic când milioane de votanți se duc la vot ca să aleagă răul cel mai mic. E tragic când atâția și atâția oameni nu reușesc să se mobilizeze și să promoveze un candidat care să îi reprezinte. Dar dacă stai să te gândești uneori poate fi mai tragic când sute de mii sau milioane de oameni votează false speranțe date de promisiuni electorale deșarte. Acestea sunt două dintre aspectele democrației moderne care au generat multă frustrare și suferință. De aceea în ziua de azi trebuie să fii vigilent și să știi să-ți susții drepturile, pentru că altfel acestea riscă să rămână doar pe hârtie. Trebuie să știi ce vrei, dar mai ales să vrei ceva ce se poate obține pentru că candidații pot promite și luna de pe cer ca să se vadă aleși, și se pare că mulți uită a doua zi după investitură tot ce au promis. Cine nu are de gând să-și țină promisiunile poate promite orice. Închei aici micul meu comentariu despre alegeri, iar dacă timpul și vremurile vor permite ne mai auzim.

Poftă bună!

Acum ceva timp mi-a parvenit, așa cum se intâmplă de multe ori pe internet, un articol interesant despre ce se mai servește la masă în societatea capitalistă modernă, în care trăim. Era vorba despre colorantul natural „ carmin”, care cică ar fi extras din gândaci. Știrea nu era dintr-o sursă oficială, nu era nici măcar din media obișnuită care după cum știm „bate câmpii” de câte ori îi răsună un cât de mic interes pe la urechiușe. Știam că în societatea „ oarecum” concurențială de azi se uzitează practica de a arunca diverse știri fie și pentru a mai regla veniturile unuia sau ale altuia jucându-se de multe ori un fel de joc macabru cu nervii consumatorilor. Motivele pentru care o astfel de știre ar fi putut aparea sunt multe și nu e cazul să le discutăm aici. Totuși pentru liniștea mea recunosc că am refuzat să mai consum produse conținând colorantul carmin, cel puțin până nu mă edific asupra problemei știind că în industria de azi, axată pe profit și nu pe confortul sau bunăstarea consumatorului, numai încredere nu poți avea, și că exită și persoane de bun simț care trag semnale de alarmă pe unde pot și când pot. Coloranții se folosesc în industria alimentară pentru a da un aspect mai apetisant unor produse sau pentru a face ca anumite produse sa-și păstereze aspectul mâncabil mai mult timp. Mai demult se foloseau cu precădere coloranții artificiali, dar de câtva timp se pare că apetitul pentru natural a pătruns masiv pe piață influențând masiv și industria alimentară. Nimic rău in asta, ba am putea vorbi chiar de bine despre acest lucru dacă în goana lor după profit unele firme n-ar uita de ceea ce se cheamă bun simț. Tot încercând să evit produsele care conțineau carmin am aflat că acesta este un colorant natural care dă o culore roșietică sau roșie produselor în a căror componență e folosit. Este folosit la tot felul de mezeluri, sucuri sau la alte produse la care o nuanță de roșu îi șoptește consumatorului „e bun” . Trebuie specificat aici că nu toate produsele de acest tip conțin carmin. Am mai aflat apoi că sursa acestui colorant e un pigment roșietic care se găsește și la plante și la insecte. Nu am nimic împotriva unui colorant extras din plante, dar judecând că unii ar fi în stare să extragă acest colorant din gandaci și apoi să-l folosească la producerea de alimente dacă așa ar fi mai profitabil am continuat să evit produsele conținând acest colorant. Mai târziu am aflat, tot de pe internet, că unul din tipurile de gândaci folosite la producerea de coloranți naturali e gândacul numit coșenilă. Edificarea a venit mai apoi când, la magazin, am citit în cea mai curată limbă română pe lista de ingrediente a unui produs roșietic( eram interesat să mă uit) „colorant natural: coșenilă”. Era clar, în lumea civilizată a secolului XXI, se servesc consumatorilor la masă nici mai mult nici mai puțin decât gândaci. E sigur că ingredientele obținute din gândaci se folosesc dacă nu în toată lumea cel puțin în aproape toată lumea. În orice caz se folosesc în mândra Uniune Europeană, unde dacă un produs alimentar nu arată după cum zic standardele Uniunii nu ai voie nici să-l pui în raft. Deci contează cum arată un produs și nu prea conteză ce conține. De aici și concluzia că cei ce au putere de decizie în Europa sunt conduși de pofta nesățioasă de arginți și nu de bunul simț. E imposibil ca de atâta vreme nimeni să nu știe( instituții europene, instituții ale țărilor membre, instituții regionale sau locale), și totuși nu s-a luat nici o măsură. Intresul poarta fesul cum zice un proverb, peste tot în Europa . În rest ce să vă mai zic!? Vă urez numai bine și vă spun: „Poftă bună!”.

După ani de criză

Au trecut ani de zile de când criza economică mondială face ravagii pe întregul mapamond. Societatea capitalistă actuală s-a confruntat cu multe în perioada asta: căderea bursei, șomaj, sărăcie, etc.. Problema care ne interesează cel mai mult este situația României care, vrem nu vrem, ne afectează pe toți, într-un fel sau altul. Se vorbește mult pe la televiziunile și prin presa din România despre situația țării, dar din păcate e greu de ghicit adevărul din această vorbăraie( nu pot să-i spun altfel), care de cele mai multe ori servește interesele unuia sau pe ale altuia și nu adevarul. Chiar și atunci când câte cineva vrea să spună măcar câte o frântură de adevăr de cele mai multe ori fie nu e bine informat( lăsându-se dus de nas de ce vede prin ziare și pe la televizor) fie se găsește câte cineva care să-i dea în cap pentru că la mulți nu le convine să se știe adevărul. Din punctul ăsta de vedere am scăpat de propaganda comunistă( care se pare că mai spunea și adevărul câteodată) ca să trecem la ceva mult mai grotesc. Nu e greu totuși să surprindem câteva lucruri din ceea ce ne afectează pe toți. Ar trebui să înțelegem că România trece printr-o criză mult mai profundă decât pare. La noi criza economică mondială e dublată de alți factori care fac ca situația să fie cu adevărat tragică. În primul rând se pare că n-a mai rămas mre lucru din averea rămasă de la comuniști. Mare parte ori a intrat in buzunarele lui cutărică sau cutărică, ori s-a tocat de către cine a putut. Pe de altă parte se pare că am reușit să ne batem joc de oricine a vrut să ne ajute, și asta din simplu motiv că mai marilor noștrii ( cine-i tot pune in funcții!?) nu le plac deloc unele lucruri simple cum ar fi legea și bunul simnț. Ca exemplu în acest sens este situația fondurilor europene pentru România, bani care se pare că nu prea au valoare pentru ei din simplul motiv că e prea periculos să-i furi. Mai e și situația datoriei externe, care se pare că a ajuns la valori fabuloase pentru România și din care nu s-a facut nimic ( spre deosebire de Ceaușescu care, ce-i al lui e al lui, după ce a luat bani împrumut în contul țarii se pare că a mai făcut o fabricuță ici, un drum colo, de a avut poporul unde munci și deci cu ce plăti banii înapoi).Dacă nu s-a făcut nimic, unde sunt banii? De unde se vor plăti acuma banii înapoi? Se pare că reforme de genul TVA 24%( inclusiv la alimente) și alte asemenea „cadouri” încearcă, intr-un fel sau altul, să ne de-a un răspuns: poporul e bun de plată. Asta e doar o parte din tabloul cu care ne-am pricopsit. Dacă mai punem la mijloc că ne-am pricopsit și cu o sumedenie de așa ziși demnitari sau mari oameni de afaceri cu statul, care dau cu pumnul pe unde pot și urlă cât ii ține gura că poporul trebuie să-i tină bogați și fericiți la infinit( averea dupa ce o faci mai trebuie să o și intreții), chiar de ar fi să dispară țara, că ei au facut totul cu bani și hoții și altfel nu pot trăi, avem un tablou ceva mai complet. Ar mai fi câte ceva de zis dar mă opresc aici. O vorbă din vechime zice că speranța moare ultima, imi permit cu voia dumneavoastră să completez: va fi vai și amar atunci când și speranța va muri.

La protest

De câteva săptămâni bune românii au ieşit în stradă să-şi exprime amarul şi frustrarea faţă de mersul societăţii româneşti în era „post revoluţionară ”. Normal omul împotriva căruia se strigă şi se protestează cel mai mult, e chiar preşedintele ţării.
Acest domn, aflat la al doilea mandat, promitea cu surle şi trâmbiţe în alegeri că dacă domnia sa va fi ales românii o vor duce mult mai bine. Şi nu s-a mulţumit cu atât, el a cerut poporului să-l susţină să-şi plaseze oamenii în funcţii cheie, pentru că, vezi doamne, de aceea nu poate el duce poporul spre un trai mai bun pentru că unii îi mai pot face încă opoziţie. Zis şi facut, poporul l-a susţinut pentru că, vezi doamne, e om gospodar(după cum ziceau acoliţii lui) şi sigur ştie ce face. Numai că atunci când omul nostru s-a văzut preşedinte şi fără opozanţi a făcut ce a ştiut( şi ceea ce avea de gând cu adevărat să facă) : s-a pus cu japca pe popor, probabil mai rău decât cei dinaintea lui. Şi nu e normal !? Doar el şi acoliţii lui au câştigat alegerile, ceea ce, probabil, în limbaj „post revoluţionar ” înseamnă că au obţinut o concesiune pe mai mulţi ani pe care trebuie să o stoarcă cât mai mult !
De ce să plătească ei atâtea pensii şi salarii !? Doar românii nu au nevoie, vor trăi mai bine dacă le reduc substanţial. De ce să întreţină spitale şi şcoli, doar românii trăiesc mai bine bolnavi şi neşcoliţi, aşa că au desfiinţat cât mai multe. Normal, trebuie avută multă grijă la buget, că doar dacă se plătesc atâtea servicii din el nu mai rămân mulţi bani disponibili pentru furat. Şi normal trebuie luaţi cât mai mulţi bani împrumut în contul ţării, bani cu care să nu se facă nimic altceva decât ştiţi voi ce; după vorba guvernantul chefuieşte, poporul plăteşte.
Poate credeţi că cei care fac astăzi opoziţie în parlamentul României sunt mai buni!?
Eu, personal, cred că ei au făcut dovada capacităţilor lor în anii în care au fost la guvernare.
Şi atunci ce e de facut, se vor întreba unii? Păi speranţa ramâne tot în popor! Rămâne în sarcina acestuia să caute soluţii, să se dezică de partidele care l-au dezamăgit după revoluţie, să promoveze oameni noi şi cinstiţi, să fie mai atent cu ce votează şi cu oamenii pe care-i susţine. Dacă ne vom lăsa în continuare amagiţi de vorbele mincinoase ale celor puşi pe îmbogaţire nu o vom duce niciodată bine. Pentru ca sunt unii în stare sa spună şi că soarele răsare noaptea numai să se vadă cu traista plină fară prea multă muncă.
Până atunci putem să protestăm. E bun şi asta, pentru că ajută. Mai scăpam de frustrări şi ne mai uşurăm de obidă, şi avem şansa de a grăbi căderea celor care ne-au înşelat.
Speranţa nu moare niciodată!